Fobia de zbor cu avionul


Zborul cu avioul poate fi una dintre cele mai mari facilități de care putem profita pentru a străbate distanțele în cel mai scurt timp sau una dintre cele mai greu de îndurat corvoade, atunci când în mintea noastră abundă scenarii despre posibile catastrofe aviatice. Pentru aproximativ 6% din populația țărilor europene cea de-a doua variantă este cea ilustrativă. Fobia de zbor este, conform manualului de diagnostic al tulburărilor mintale (DSM-5; American Psychiatric Association, 2013), o fobie specifică situațională și se caracterizează prin frică sau anxietate și distres intense în timpul sau la anticiparea unui zbor cu avionul (când se planifică o călătorie, la rezervarea biletelor, când se împachetează pentru călătorie, pe drumul către aeroport), anxietate care poate ajunge până la manifestarea unui atac de panică.

Pentru a fi considerată fobie de zbor, trebuie să apară doar în legătură cu zborul. Dacă ea apare și în alte situații, poate fi diagnosticată drept claustrofobie (teama de locuri închise), tulburare de panică (atacuri de panică recurente neașteptate), agorafobie (teama de a nu putea scăpa dintr-o situație sau de a nu putea primi ajutor în cazul unor dificultăți) în funcție de natura fricii.

Manifestarea fobiei de zbor

Fobia de zbor cu avionul poate fi citită într-o serie de răspunsuri comportamentale, cognitive și fiziologice. La nivel comportamental, cel mai des întâlnită reacție este evitarea (persoanele nu zboară deloc cu avionul, zboară doar când e neapărat necesar sau zboară când trebuie, dar manifestă comportamente specifice anxietății). O formă mai subtilă de evitare sunt comportamentele de siguranță care, pe termen scurt, diminuează anxietatea (aleg anumite locuri din avion pentru a putea scăpa cât mai repede în caz de nevoie sau pentru a nu fi văzuți de ceilalți, cer asigurări repetate despre vreme, problemele tehnice și calificările pilotului, beau alcool sau iau medicamente cu proprietăți sedative pentru a-și anestezia trăirile intense ș.a.). În fapt, aceste strategii nu fac decât să întărească anxietatea pe termen lung. Reacțiile cognitive presupun gânduri legate de posibilitatea prăbușirii, lipsa controlului, posibilitatea de a fi pus în situații sociale jenante, teama de înălțime, imposibilitatea de a scăpa, gândul morții sau gânduri repetitive cu privire la informații din media despre prăbușiri ș.a. La nivel fiziologic teama este trăită prin reacții precum frecvență cardiacă și tensiune arterială crescute, hiperventilare, probleme gastrice, palpitații, amețeală ș.a. Unele dintre reacții se pot datora și schimbărilor în presiunea și temperatura cabinei, dar fiind interpretate ca periculoase, crește nivelul de anxietate asociat cu zborul.

Dar cum se face că unul dintre cele mai sigure mijloace de transport existente la ora actuală este perceput ca fiind atât de amenințător și evitat cu orice preț sau suportat cu mare dificultate de unii dintre noi?

Dobândirea fobiei de zbor

Fobia de zbor cu avionul poate fi dobândită pe mai multe căi. Spre exemplu, o persoană care a avut parte de o experiență tulburătoare în avion (turbulențe extreme, furtună puternică, un atac de panică), în care a trăit anxietate puternică la gândul că s-ar putea întâmpla o catastrofă, poate asocia în viitor zborul cu pericolul pe care și l-a imaginat în situația în care a trăit anxietatea (condiționare clasică). Totuși, nu toate persoanele care trec printr-o astfel de experiență ajung să dezvolte fobie de zbor. Mai sunt implicați și alți factori care țin de particularitățile persoanei, precum nivelul de anxietate ca trăsătură. În alte cazuri, comportamentul unor persoane de referință care manifestă anxietate în situații de zbor poate fi preluat de cel care observă (modelare) sau informațiile despre catastrofe aviatice răspândite în media pot influența percepția asupra pericolului pe care zborul cu avionul îl prezintă.

Menținerea fobiei de zbor

Evaluarea ca amenințare pe care i-o facem unui stimul sau situații e considerată procesul fundamental în trăirea și exacerbarea anxietății. În ceea ce privește fobia de zbor, anumiți stimuli declanșează acest tip de evaluare (ca amenințare). Ei pot fi externi (avioane, instrucțiunile de siguranță, anunțurile din avion) sau interni (ritmul cardiac, dificultățile de respirație sau alte senzații fiziologice). Persoanele cu fobie evaluează zborul cu avionul prin prisma mai multor caracteristici: pericol (ex: prăbușire, turbulențe severe, acte de terorism), impredictibilitate și incontrolabilitate (apariția turbulențelor, mișcările avionului, dificultăți de control al reacțiilor fiziologice și cognitive). La acestea se adaugă convingerea că sunt vulnerabile și nu pot face față acestor pericole percepute. Un alt factor care favorizează menținerea fobiei este atenția selectivă. De regulă, cei cu fobie selectează din mediu acei stimuli (ex: senzații fiziologice, mișcări ale avionului, informații din media) care pot fi asociați cu amenințarea și-i prelucrează preferențial. Distorsiunile și erorile cognitive sunt și ele implicate în menținerea fobiei de zbor întrucât conduc la evaluări eronate ale stimulilor și situațiilor. Persoanele cu anxietate supraestimează, de regulă, probabilitatea apariției unei catastrofe și tind să se îngrijoreze excesiv. Îngrijorările bazate pe imagerie mintală (vizualizarea mintală a unor imagini catastrofice) perpetuează îngrijorarea ceea ce poate spori anxietatea, mai mult decât îngrijorările verbale. De asemenea, persoanele cu fobie de zbor tind să aibă așteptări mai mari ca un eveniment aversiv să aibă loc, atunci când sunt expuși la stimuli pe care-i evaluează ca amenințători („expectancy bias”) și să asocieze experiența zborului cu un rezultat aversiv chiar dacă între cele două nu există nicio legătură („covariation bias”). În plus, mai toate tulburările de anxietate sunt caracterizate de tendința de a memora și reaminti în mod special informația care semnalează amenințarea. Strategiile de siguranță (comportamente realizate pentru a preveni sau pentru a minimiza posibilitatea apariției unor rezultate temute) nu permit disconfirmarea convingerilor referitoare la pericol și, deși pe termen scurt scad nivelul de anxietate, pe termen lung nu fac decât să întărească anxietatea. Aceste strategii de siguranță pot fi vizibile (evitarea zborului cu avionul, apelul la medicație anxiolitică, utilizarea alcoolului etc.) sau ascunse (suprimarea emoțiilor neplăcute și a gândurilor nedorite). Un ultim factor care merită amintit este sensibilitatea la anxietate care se regăsește la persoanele diagnosticate cu diverse tulburări de anxietate. Aceasta se referă la interpretarea anxietății în sine și a reacțiilor psihofiziologice ca fiind periculoase și reprezintă o vulnerabilitate cognitivă pentru dezvoltarea și menținerea fobiei de zbor cu avionul.

Costurile fobiei de zbor

Fobia de zbor are un impact nefast asupra stării de bine din cauza modului în care unele persoane aleg să se adapteze acestei condiții. Adesea evită orice situație de zbor, iar evitarea poate afecta domeniile personal (ex: nu pot pleca în concedii în care ar fi nevoiți să călătorească cu avionul), relațional (ex: partenerii/familia pot fi afectați pentru că un membru nu călătorește cu avionul), profesional (ex: refuză oportunități de muncă ce presupun călătorii cu avionul sau aleg alte mijloace de trasnport care necesită mai multe resurse financiare și de timp).

Tratamentul fobiei de zbor

Din fericire, fobia de zbor cu avionul poate fi tratată cu ajutorul intervențiilor psihologice. Forma de terapie care și-a dovedit cel mai bine eficacitatea pentru fobiile specifice este terapia cognitiv-comportamentală. În cadrul acesteia se pune accentul pe expunere fie in vivo, fie în imaginar sau în realitatea virtuală. Cel mai adesea e aleasă una dintre ultimele două forme de expunere, având în vedere costurile ridicate ale expunerii in vivo. Expunerea în imaginar presupune ca persoana cu fobie de zbor să-și imagineze în cele mai mici detalii o situație de zbor cu avionul și să rămână în scenariul imaginat până când anxietatea scade la cel puțin jumătate din intensitatea pe care o avea la începutul expunerii. Expunerea în realitatea virtuală presupune simularea unui zbor cu ajutorul tehnologiei. Desigur, pentru a avea efect, sunt necesare mai multe sesiuni de expunere, în funcție de intensitatea fobiei. Pe lângă aceste strategii comportamentale, e important și aportul abordării cognitive care vizează disconfirmarea și/sau flexibilizarea convingerilor disfuncționale cu privire la zborul cu avionul. Un rol important îl joacă și dobândirea de informații tehnice referitoare la ce presupune zborul cu avionul, lucru care poate reduce o parte din temerile persoanelor cu fobie. În acest sens, vă invităm să vizionați următorul video: https://time.com/5330978/fear-of-flying-aviophobia/

Bibliografie:

American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Washington, DC: Author.
Clark, G. I., & Rock, A. J. (2016). Processes contributing to the maintenance of flying phobia: A narrative review. Frontiers in psychology, 7, 754.
Milosevic, I., & McCabe, R. E. (Eds.). (2015). Phobias: The Psychology of Irrational Fear: The Psychology of Irrational Fear. ABC-CLIO.
Oakes, M., & Bor, R. (2010). The psychology of fear of flying (part I): A critical evaluation of current perspectives on the nature, prevalence and etiology of fear of flying. Travel medicine and infectious disease, 8(6), 327-338.